Tatăl meu ce eşti în ceruri, Te-aş ruga pentru o clipă
Să cobori în cămăruţa unde stau îngenuncheat...
Azi Te rog să vii Părinte căci mi-e inima rănită
Şi mă înconjoară valuri şi mi-e suflet-ntristat!
M-am trezit în zorii zilei şi-am privit spre cer cu dor
Şi-am sperat să Te zăresc într-o rază sclipitoare
Dar vin zvonuri, multe zvonuri de războaie şi dezastre
Şi-un ecou de plâns şi jale mă-nfioară şi mă doare...
Se aud în depărtare mame care-şi strigă fii
Şi copii ce fug aiurea speriaţi, neştiutori
Văd bunici ce-şi plâng amarul lângă casa în ruine
Întrebându-se de ce viaţa se termină-n zori...
Doamne, dacă nu Te superi Te rog Doamne să cobori
Să priveşti la suferinţa instalată printre noi
Teama s-a făcut stăpână... fericirea se topeşte
De atâtea lacrimi multe, de necazuri şi nevoi...
Mă auzi? Te chem să vii! Tu eşti Tatăl Îndurării!
Tu eşti Stâncă de salvare... . eşti Cârmaci în vreme rea
Numai Tu mai ai putere adâncul să-l domoleşti
Şi pe toţi să ne-nfăşori în sfântă iubirea Ta!
Tatăl meu ce eşti în ceruri... Mi-e aşa de dor de Tine
Şi mi-e dor în părtăşie să Te simt... să îmi vorbeşti
Să-mi mai spui încă o dată că suntem copii Tăi
Şi în marea-Ţi bunătate ne mai ierţi... ne mai iubeşti!

Vulcan-08-02-2023
Mary